CSR Romania

Indiferent dacă ne place sau nu, ne-am născut cu toţii pe această planetă, făcând parte din marea familie umană, şi fiecare dintre noi are acelaşi drept de a trăi într-un mediu curat şi de a fi sănătos, având în acelaşi timp misiunea de a lăsa în urma noastră o moştenire nealterată de acţiunile noastre.  
Dezvoltarea durabilă este un concept introdus şi popularizat în 1987 de către Comisia Mondială pentru Mediu si Dezvoltare (Comisia Brundtland), fiind definită drept: Dezvoltarea ce răspunde nevoilor din prezent fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile lor nevoi. În acest context, comunitatea de afaceri conştientizează şi acceptă treptat nevoia de a pune în practică o politică socială şi de mediu. De exemplu, protecţia mediului înconjurător nu mai este considerată drept un domeniu rezervat exclusiv guvernului şi comunităţii, ci mai degrabă o responsabilitate comună a mai multor grupuri de interese: companii, instituţii financiare, manageri, creditori, contractori, consumatori, precum şi marele public. Consecinţele financiare, responsabilităţile de mediu şi riscul distrugerii renumelui unei companii reprezintă motive importante pentru adoptarea unor standarde de responsabilitate etică şi de protecţie a mediului în cadrul fiecărei companii.
Societatea civilă cere la rândul său să fie consultată de către actorii din domeniul industrial, iar organizaţiilor li se solicită din ce în ce mai des să îşi facă publice standardele de conduită etică, precum şi situaţiile financiare sau valorile de piaţă. În prezent, partenerii externi sunt mai interesaţi ca niciodată de maniera în care managerii îşi conduc întreprinderile. Anumite sectoare industriale în mod particular sunt foarte sensibile la opinia publică, într-o lume în care comunicarea este globală şi instantanee.

Cum se poate măsura succesul unui management durabil
Elaborarea indicatorilor de performanţă pentru a măsura sistematic tendinţele economice, de mediu si sociale, demonstrează voinţa comunităţii de a se angaja în dezbateri privind calitatea vieţii şi ce înseamnă o comunitate locuibilă.
Companiile responsabile investesc în consolidarea încrederii partenerilor lor, în paralel cu îmbunătăţirea performanţelor economice. Aceasta le permite să se situeze în rândul “companiilor preferate” printre clienţi, investitori, furnizori, parteneri de afaceri si comunităţi locale. Aceste organizaţii răspund unui nou set de valori sociale bazate pe rolul tot mai mare al corporaţiilor în societate, definite prin termenul de responsabilitate socială corporatistă (CSR). CSR reprezintă o noţiune în continuă evoluţie neavând o definiţie standard, nici un set acceptat de criterii specifice. CSR este perceput în general, ca fiind maniera în care o companie atinge un echilibru sau realizează integrarea factorilor economici, de protecţia mediului şi sociali, răspunzând în acelaşi timp aşteptărilor acţionarilor si ale celorlalte parţi interesate.

Rezultatele sondajului KPMG privind responsabilitatea corporatistă
Sondajul realizat de KPMG în 2005 şi publicat în 2006, cu privire la Responsabilitatea Corporativa (CR), analizează tendinţele în raportarea CSR a celor mai mari companii din lume, inclusiv a primelor 250 de corporaţii din topul Fortune 500 (Global 250, G250), precum şi a primelor 100 de companii din 16 ţări diferite (National 100, N100).
Faţă de momentul lansării primului astfel de sondaj în 1993, numărul companiilor care raportează elemente legate de responsabilitatea corporativă aproape s-a triplat. În 2005, 52% dintre primele 250 de companii în topul Fortune 500 au publicat rapoarte CSR individuale, comparativ cu 45% înregistrate în 2002.
Mai mult de trei sferturi dintre companiile ce au publicat acest tip de rapoarte in 2005 au invocat motive de natură economică – o statistică ce pledează în favoarea responsabilităţii corporative, în timp ce peste jumătate dintre cei intervievaţi în cadrul sondajului au adăugat şi motive etice pentru raportarea CSR.  

Principalele concluzii ale sondajului sunt:

•    Raportarea CR a crescut constant din 1993, cu o creştere substanţială în ultimii trei ani.
•    schimbare importantă a fost înregistrată în tipul de raportare, care s-a schimbat dintr-o raportare bazată exclusiv pe indicatori corespunzători protecţiei mediului în 1999, într-un tip mai complex de raportare legată de durabilitate, ce cuprinde aspecte sociale, economice şi de protecţie a mediului.   
•    Deşi cea mai mare parte a companiilor incluse în N100 (80%) din majoritatea ţărilor încă publică rapoarte CR separate, a avut loc o creştere a numărului companiilor ce publică informaţii CR ca parte integrantă a rapoartelor lor anuale.
•    Primele două ţări în ceea ce priveşte raportarea CR separată sunt Japonia (80%) şi Marea Britanie (71%). Raportarea a crescut considerabil pe parcursul ultimilor trei ani in majoritatea ţărilor care au făcut parte din sondaj, cu cele mai semnificative modificări în Italia, Spania, Franţa şi Canada.
•    Sectoarele industriale cu un impact relativ ridicat asupra mediului continuă să conducă în raportare. La nivel global (G250), peste 80% dintre companiile ce publică rapoarte CR provin din sectorul IT, utilităţi, automobile, petrol & gaze, în timp ce la nivel naţional (N100), peste 50% dintre companii îşi desfăşoară activitatea în sectorul utilităţilor, minerit, industria chimică, petrol & gaze, hârtie si celuloză, precum şi silvicultură. Cel mai remarcabil este sectorul financiar care a arătat o creştere în raportare deă ori mai mare faţă de anul 2002.

Sondajul include o analiză detaliată asupra rapoartelor companiilor din G250, care s-a concentrat asupra motivelor pentru care companiile sunt angajate faţă de responsabilitatea corporativă şi asupra factorilor care influenţează conţinutul rapoartelor. Concluziile sunt rezumate în continuare:
•    Motivaţiile pentru raportarea CR sunt diverse, atât de natură economică (74%), cât şi etică (53%). Pricipalele 3 motive economice sunt inovaţia şi procesul de învăţare, motivarea angajaţilor şi şi reducerea riscului – factori raportaţi de aproximativ 50% dintre companii.
•    Aproape două treimi dintre rapoartele CR includ o secţiune de guvernare corporatistă, deşi majoritatea rapoartelor nu prezintă detalii asupra structurii CR, nici informaţii privind modul cum politicile de guvernanţă sunt implementate în organizaţie.
•    Sondajul a analizat modul în care companiile selectează subiectele dezbătute în rapoarte şi dacă utilizatorii acestor rapoarte sunt consultaţi sistematic în timpul procesului de realizare a rapoartelor. Sondajul a arătat ca cel mai des conţinutul raportului este stabilit pe baza instrucţiunilor privind Iniţiativa de Raportare Globala (GRI) în 40% din cazuri, cu numai 21% menţionând consultarea parţilor interesate.
•    Dialogul cu părţile interesate a fost menţionat în aproape 40% dintre rapoarte, dialogul fiind canalizat mai mult pe politicile CR decât pe raportare. În comparaţie cu elementele de protecţia mediului, abordarea aspectelor de natură socială şi economică este mult mai superficială.
•    Subiectele sociale sunt discutate de către aproape doua treimi dintre companii, abordând unul sau mai multe din următoarele patru domenii: standarde principale de muncă, condiţii de lucru, implicarea comunităţii şi donaţii. În timp ce majoritatea companiilor îşi exprimă angajamentul cu privire la aceste aspecte, raportările de performanţă sunt superficiale, posibil si datorită lipsei unor indicatori sociali clari.
•    Aspectele economice sunt abordate de un număr mic de companii. Deşi 61% dintre rapoarte includ informaţii financiare precum profiturile, numai 25% discută despre impactul economic al activităţii lor, dintr-o perspectiva mai larga legată de durabilitate.
•    Raportarea cu privire la circuitul de aprovizionare este de acum comună. Fără a se oferi detalii, aspectele legate de furnizori sunt menţionate în marea majoritate a rapoartelor (80%) pe măsură ce companiilor li se cere tot mai mult să îşi extindă responsabilitatea corporativa si spre baza circuitului de aprovizionare.    
•    Sondajul a analizat modul de raportare asupra uneia dintre cele mai actuale subiecte legate de mediul înconjurător, respectiv schimbările climatice, o temă abordată în aproximativ 85% dintre rapoarte.
•    Asigurările independente rămân o parte importantă a raportărilor. În 2005, numărul rapoartelor ce includ o declaraţie de asigurare a crescut la 30% (G250) şi 33% (N100), de la 29% şi respectiv 27%, în 2002. Companiile mari de contabilitate continuă să domine piaţa asigurărilor CR, cu aproximativ 60% dintre declaraţiile făcute.

Într-o economie mondială globalizată, în care corporaţiile au devenit din ce in ce mai puternice, ridicând problema asumării responsabilităţii, companiile acordă din ce în ce mai multă importanţă responsabilităţii sociale corporative. In timp ce unii analişti au calificat CSR ca fiind un exerciţiu de relaţii publice, multe companii consideră că există motivaţii comerciale puternice pentru dezvoltarea unei strategii CSR, de la relaţiile cu partenerii externi interesaţi, la motivarea angajaţilor. Mai mult, interesul crescut al companiilor manifestat în verificarea externă a practicilor CSR indică faptul că domeniul CSR este luat în serios, cu un angajament real în a conferi o semnificaţie reală conceptului.
În viitor, este probabil ca CSR să devina o parte integrantă a raportărilor realizate de multe companii, cu accent tot mai mare pe stabilirea unor parametri de referinţă, precum şi pe definirea unor elemente de referinţă şi definirea unor standarde de raportare uniforme.

(1) www.geneva-international.org.

---

Gheorghiţa Diaconu este Senior Manager Advisory în cadrul firmei de audit KPMG. Ultima carte publicată este Protecţia şi ingineria mediului înconjurător (2002).