CSR Romania

Inovaţiile în tehnologie rezolvă probleme sociale esenţiale. Totuşi, de noile tehnologii se bucură îndeosebi cei care şi le pot permite şi doar acele comunităţi care au putere economică şi unde există o cerere pentru astfel de produse. Miliarde de oameni au nevoie de aceste mari invenţii ale erei computerelor. Mulţi dintre ei au însă multe nevoi de bază nesatisfăcute, astfel încât ei nu au nici un cuvânt de spus pe piaţa noilor tehnologii. Ca să le dăm şansa de a-şi schimba viaţa avem nevoie de un alt gen de inovaţie. Nu este suficientă inovaţia tehnologică, ci o inovare a mecanismelor pieţei.
Adesea, progresul adânceşte inechităţile
Lumea de astăzi ne oferă o viaţă mai bună decât oricând în trecut. Aceste îmbunătăţiri au fost generate, printre altele, şi de progresele în ştiinţă, tehnologie şi medicină. Revoluţiile tehnologice ne permit să facem mai mult unii pentru alţii. Graţie lor, vom avea computere şi aplicaţii software mai puternice, diagnoze şi tratamente mai bune, un sistem educaţional mai performant şi mai multe minţi strălucite capabile să găsească soluţii la problemele de azi. Lumea devine mai bună. Totuşi, nu destul de repede şi nu pentru toţi.
Cei mai înstăriţi se bucură în cel mai mare grad de avantajele progresului tehnologic. Milioane de oameni nu au suficientă hrană ori sunt lipsiţi de apă de băut curată, de electricitate ori de alte lucruri pe care noi ne-am obişnuit să le avem de-a gata. Tocmai cei mai săraci, care sunt văduviţi de beneficiile economiei globale, vor avea de suferit de pe urma efectelor negative ale progresului economic. Schimbarea climaterică îi va afecta în cea mai mare măsură chiar pe cei care au determinat-o în cea mai mică măsură.
De ce beneficiile sunt invers proporţionale cu nevoile oamenilor? Stimulentele pieţei sunt cele care determină acest lucru. Într-un sistem capitalist, oportunităţile financiare care li se oferă oamenilor cresc odată cu bunăstarea lor. Cu cât oamenii sunt mai săraci, cu atât oportunităţile lor financiare scad. Trebuie să găsim o modalitate prin care acele instrumente ale capitalismului care îi servesc pe cei înstăriţi să îi servească în egală măsură şi pe cei săraci.
Trăsătura formidabilă a capitalismului e dată de capacitatea sa de a pune interesul propriu în slujba unui interes mai larg. Marele potenţial pe care îl are inovaţia de a genera profit pune în mişcare nenumăraţi oameni talentaţi aflaţi în căutarea a nenumărate descoperiri. Acestui sistem, alimentat de interesul personal, i se datorează acele incredibile inovaţii care au îmbunătăţit viaţa atâtora dintre noi. Dar, pentru ca de acest potenţial să beneficieze toată lumea, sistemul capitalist trebuie îmbunătăţit.

Profit şi recunoaştere
Se poate vorbi de două mari forţe ale naturii umane: interesul propriu şi compasiunea. Capitalismul pune la treabă interesul propriu făcându-l să genereze bunăstare pe termen lung. Dar de acest lucru nu profită decât cei care pot plăti pentru beneficiile acestui sistem. Compasiunea, îndreptată către aceştia din urmă, care nu pot plăti pentru bunăstarea lor, este manifestată prin sprijin guvernamental şi filantropie. Însă, pentru a oferi celor săraci o îmbunătăţire mai rapidă a vieţii lor, este nevoie de un sistem care să creeze într-o mult mai bună măsură inovaţie şi afaceri profitabile. Un astfel de sistem ar avea o dublă misiune: să permită obţinerea de profit dar şi îmbunătăţirea vieţii celor care astăzi nu beneficiază de pe urma mecanismelor pieţei.
O dezvoltare sustenabilă are nevoie de stimulentul profitului. Totuşi, atunci când companiile vizează nevoile celor săraci, profitul nu este posibil. În acest caz este nevoie de un alt stimulent, şi anume recunoaşterea. Aceasta sporeşte capitalul de prestigiu al companiilor, care devin astfel mai atrăgătoare pentru consumatori şi pentru potenţialii angajaţi. Recunoaşterea face ca însuşi mecanismul pieţei să recompenseze bunele practici în afaceri. În acele pieţe care nu permit profit, recunoaşterea este un stimulent puternic. Atunci când profitul este posibil, recunoaşterea va fi un stimulent suplimentar.
Marea noastră provocare este de a gândi un sistem în care stimulentele pieţei, inclusiv profitul şi recunoaşterea, să acţioneze şi în beneficiul celor săraci. Numesc acest sistem capitalism creativ. Este vorba de un sistem în care guvernele, companiile şi organizaţiile non-profit lucrează împreună provocând o creştere a numărului celor care obţin profit sau recunoaştere. Astfel, mecanismele pieţei sunt utilizate pentru a reduce inechităţile din lume.
Capitalismul creativ transformă interesul propriu în şansă a celorlalţi, legând şansa celorlalţi de propria noastră şansă de succes într-un mod benefic pentru toţi. Acest mecanism hibrid alcătuit din interes propriu şi compasiune poate servi unui număr mult mai mare de oameni decât un sistem bazat doar pe interes propriu sau doar pe compasiune.

Impactul social al inovaţiei
În ţările în curs de dezvoltare, capitalismul creativ poate aduce laolaltă capacitatea de management a companiilor şi nevoile comunităţilor, cu scopul de a identifica acele oportunităţi deja existente dar neutilizate. Uneori, în ţările în curs de dezvoltare, mecanismul pieţei nu izbuteşte să genereze un impact pozitiv semnificativ asupra comunităţilor. Acest lucru nu se datorează nici lipsei cererii de bunuri de pe piaţă şi nici lipsei banilor, ci insuficientei înţelegeri a nevoilor şi cerinţelor acestor pieţe.
Specifică sistemului capitalismului inovativ a fost iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) care, în momentul în care a propus un proiect de creştere a numărului de vaccinări anti-meningită în Africa, nu a apelat direct la producătorii de vaccinuri ci a abordat mai întâi comunităţile care aveau nevoie de acest vaccin pentru a vedea cât îşi pot permite acestea să plătească pentru un astfel de produs. Constatând că mamele dispuse să cumpere vaccinul pentru copiii lor nu îşi puteau permite decât 50 de cenţi pe doză, OMS a provocat producătorii să creeze un vaccin sub acest preţ. Astfel, Serum Institute din India a descoperit o nouă modalitate de a produce vaccinul la preţul de 40 de cenţi.
Datorită faptului că multe dintre produsele de astăzi care presupun tehnologii avansate, precum medicamentele sau aplicaţiile software, necesită costuri marginale (costuri necesare producţiei unei unităţi suplimentare de produs) reduse, această strategie a împărţirii costurilor cu scopul de a oferi produse de calitate dar accesibile celor săraci poate fi aplicată la o scară nemaiatinsă până acum. Astfel de proiecte ne dau o idee despre ce am putea realiza dacă am oferi celor care cunosc îndeaproape nevoile ţărilor în curs de dezvoltare prilejul de a întâlni oameni de cercetare pentru a înţelege împreună impactul social al noilor tehnologii. Împreună, aceştia pot găsi cele mai bune soluţii pentru lumea săracă.
O altă abordare a capitalismului creativ presupune implicarea directă a guvernelor. Dincolo de finanţarea cercetării şi a programelor de sănătate publică, lucrul cel mai bun pe care îl pot face guvernele este de a elabora politici care să creeze stimulente pe piaţă pentru acele companii care prin activităţile lor îmbunătăţesc viaţa comunităţilor sărace. Preşedintele Bush, de pildă, a semnat recent o lege prin care orice producător de medicamente care concepe noi tratamente pentru maladii neglijate de industriile farmaceutice occidentale, precum malaria ori tuberculoza, obţine anumite priorităţi de la Administraţia pentru Alimentaţie şi Medicamente (FDA). Astfel, dacă o companie creează un nou medicament pentru malarie, ea va obţine acordul FDA de a-şi lansa pe piaţă cu un an mai devreme cutare medicament foarte profitabil pentru scăderea colesterolului.
În sfârşit, un alt mod de operare al capitalismului creativ presupune sprijinirea companiilor din ţările sărace pentru a-şi găsi pieţe de desfacere în ţările prospere.
Este nevoie să investim mai mult în cercetări care să identifice modalităţi prin care companiile să creeze parteneriate cu guverne şi ONG-uri pentru a identifica soluţii la marile probleme sociale. În acest fel, binele social creat de companii se transformă în prestigiu. Recunoaşterea este un avantaj de piaţă pe care îl capătă acele companii care generează cel mai mult bine pentru cei mai mulţi.

---

Discurs ţinut cu ocazia Forumului Economic Mondial, Davos, Elveţia, 24 ianuarie 2008
Traducere şi adaptare Bogdan Diaconu
Multumiri D-nei Paula Apreotesei, Strategy Manager Microsoft România, pentru permisiunea de a publica acest articol.

Articol apărut în revista „22”, Anul XV (942), 25 – 31 martie 2008. Copyright CSR-Romania & revista "22".