CSR Romania

12 decembrie 2017

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Interviuri Experti internationali Craig Mundie, directorul de cercetare şi strategie Microsoft: Sunt economiile bazate pe cunoştinţe capabile să se susţină pe termen lung?

Craig Mundie, directorul de cercetare şi strategie Microsoft: Sunt economiile bazate pe cunoştinţe capabile să se susţină pe termen lung?

Email Imprimare PDF
craig_mundieMundie ne vorbeşte despre rolul tehnologiei informaţiei în gestionarea provocărilor sociale globale. Mundie este direct subordonat lui Steve Ballmer, CEO-ul companiei, şi supervizează Microsoft Research şi alte iniţiative de tehnologie şi cercetare, afacerile companiei din domeniul sănătăţii şi educaţiei, precum şi evoluţia iniţiativelor tehnologice.

Care credeţi că sunt produsele şi serviciile care vor permite companiei Microsoft o dezvoltare sustenabilă pe noi pieţe?

Afacerea noastră se bazează pe tehnologie şi investim foarte mult în cercetare şi dezvoltare pentru a fi pregătiţi sau pentru a crea câteva din aceste tehnologii revoluţionare. Însă lumea noastră nu se rezumă doar la a ne inventa propriile tehnologii, ci presupune şi integrarea activităţilor de dezvoltare ale multor altor oameni.

Ceea ce vedem acum este o schimbare majoră a fundamentelor tehnice din mediul computerelor, de unde ies la lumină două lucruri noi.

Unul dintre acestea este chiar microprocesorul care devine mult mai puternic. În mod similar, prin conectivitatea la facilităţi de calcul de scară largă creăm o platformă programabilă pe care oamenii o numesc "the cloud" ("norul"), despre care noi credem că reprezintă doar jumătate din noua platformă.

Deci pentru noi, viitorul înseamnă instrumente inteligente care sunt în preajma noastră şi sunt conectate la acest mediu de calcul la scară foarte largă. Această tehnologie puternică te face să te întrebi: ce vei face cu ea?

Aproape că nu există domeniu al ingineriei sau ştiinţei şi chiar al activităţii sociale care să nu necesite o utilizare agresivă a tehnologiei informaţiei. Este aproape ca o tehnologie magică, maleabilă, care acum este un ingredient pentru rezolvarea problemelor din aproape orice domeniu.

Din punct de vedere al afacerii, pentru noi este un lucru bun atât timp cât putem continua să îl transformăm în ceea ce se caută pe piaţă.

Un alt mare subiect este că astăzi există 6,5 miliarde de oameni pe planetă şi ştim că populaţia va creşte până la aproximativ 9 miliarde de oameni într-o perioadă destul de scurtă de timp. Dintre toţi aceşti oameni, numai 1,5 miliarde sau 2 miliarde beneficiază astăzi în mod real de pe urma programelor de tehnologie a informaţiei.

Noi privim acest fapt ca pe o oportunitate latentă - dacă tehnologia ar putea fi utilizată pentru a se adresa câtorva din nevoile fundamentale ale acestei populaţii nedeservite, care reprezintă 80 la sută dintre oamenii de pe planetă.

În acelaşi timp, dacă luăm în considerare celelalte două miliarde, o mare parte din PIB-ul lor este investit în sănătate şi educaţie. Această tendinţă este în creştere, nu scade, şi nimeni nu este mulţumit de rezultate.

Există o oportunitate pentru Microsoft de a îmbrăţişa acest trend, nu numai oferind soluţii, dar punând la dispoziţie instrumentele de care oamenii au nevoie pentru a găsi soluţii, cum am făcut-o cu Word, PowerPoint şi Excel.

Multe din proiectele pe care le urmăresc prin strategia companiei se adresează acestor trei domenii: cum dezvoltăm platforma în sine, cum pot fi utilizate aceste facilităţi pentru a învigora şi extinde performanţele pe care oamenii le aşteaptă deja de la computere, şi cum pot fi privite investiţiile necesare pentru o schimbare transformatoare care ar putea fi indusă prin tehnologia avansată a informaţiei. Încercăm permanent să ghidăm Microsoft în direcţia potrivită pentru a oferi aceste capabilităţi.  

Multe companii cred că pentru a activa eficient în pieţele aflate în dezvoltare trebuie să revizuiască radical unele dintre modele lor de afaceri. Este acesta un aspect la care lucrează şi Microsoft?

Partea complicată cu pieţele emergente rezidă în faptul că acestea nu dispun de suficiente fonduri pentru a achiziţiona tehnologia în forma pe care noi am livrat-o pieţelor dezvoltate. Şi trebuie să decizi cum poate fi achiziţionată într-un mod care să potenţeze rezultatul economic total al acelei părţi a lumii.

Nu este o activitate filantropică sau de caritate - este în mod esenţial un model de self-help. Cred că asta este esenţial pentru că, mai ales prin prisma stresului economic actual, pieţele avansate vor fi şi mai puţin capabile să se întoarcă la propriile resurse pentru a face faţă nevoilor lumii emergente. Acum există o şansă de a spune "uite, nu o să vină nimeni să te ajute, trebuie să te ajuţi singur."

La Microsoft am pus pe picioare acum câţiva ani o nouă divizie numită Unlimited Potential Group. Câteodată ei chiar construiesc produse noi specifice pentru aceste pieţe emergente, câteodată adaptează produsele noastre existente şi le oferă sub diferite modele de afaceri.

De exemplu, afacerile noastre au fost în primul rând determinate de licenţe şi abonamente, iar pe pieţele dezvoltate nu am utilizat niciodată publicitatea ca mod de monetarizare. Însă pe pieţele emergente, lucrurile ca de exemplu telefoanele mobile ne dovedesc că dacă costurile de achiziţie pot fi scăzute sau finanţate printr-un flux continuu de venituri, acestea devin interesante pentru consumatori.

Astăzi, mulţi dintre aceşti oameni folosesc tehnologiile noastre, dar le piratează foarte mult pentru că modelul de afaceri pe care îl folosim nu ne permite să ofermi aceste technologii la un preţ convenabil. În multe cazuri, noi putem de fapt să facem mai mulţi bani per total schimbând modelul de afaceri sau finanţarea produsului, decât schimbând produsul.  

Când priviţi oamenii care lucrează astăzi în echipa dvs. şi cerinţele faţă de liderii viitorului, ce capacităţi ar trebui să aibă aceştia pentru a contribui la o nouă creştere sustenabilă?


Un lucru cu care ne luptăm astăzi, chiar şi din postura noastră de companie globală, este că mulţi dintre managerii noştri încă nu au o viziune destul de largă asupra lumii. Ei poate conduc părţi ale companiei care fac afaceri în multe locuri din lume, dar cunoştinţele lor despre aceste alte colţuri ale lumii pot fi destul de limitate.

Mă gândesc că, din ce în ce mai mulţi manageri vor considera, în această lume puternic interconectată, interdependentă din punct de vedere economic, că trebuie să devină mai conştienţi, mai sensibili faţă de problemele acestei lumi.

Acest lucru este important pentru economiile avansate care trebuie să devină economii bazate preponderent pe cunoştinţe, mai degrabă decât pe producţie, şi să aspire să fie capabile să exporte cunoştinţele - câteodată sub formă de produse, câteodată, cum este cazul nostru, sub formă de cunoştinţe încorporate în software ca mediu de livrare pentru acele informaţii.

Această separare a economiilor bazate pe cunoştinţe şi producţie va împărţi din nou lumea?

Cred că oamenii nu înţeleg întotdeauna viteza cu care ţările caută acum să se reprofileze de la o economie bazată pe agricultură  la una bazată pe producţie şi apoi la una bazată pe cunoştinţe.

Acum treizeci de ani, China era aproape exclusiv o economie agricolă. După care a devenit fabrica lumii, iar acum s-a decis că viitorul Chinei va avea la bază o economie bazată pe cunoştinţe.

Adevărata întrebare este dacă economiile bazate pe cunoştinţe sunt capabile să se susţină pe termen lung.

Astăzi avem în Europa şi în Statele Unite doar 10 la sută din populaţia lumii însă 40-50 la sută din PIB la nivel mondial. Până acum, economia bazată pe cunoştinţe a creat un multiplicator de 5:1 în termeni de calitate a vieţii care derivă din procentul de PIB pe care îl ai la dispoziţie.

Dar acum când lumea vestică a exportat o mare parte din capacităţile sale de instruire, capacitatea de a obţine IQ se dezvoltă şi în alte părţi ale lumii.

Acest fapt se referă nu numai la calitatea instituţiilor, însă şi la întrebarea fundamentală despre cât de pregătiţi sunt oamenii. Reuşeşti să acumulezi cantitatea maximă de IQ? Ai o politică de imigrări al cărei scop este atragerea de IQ, nu neapărat o creştere indigenă a IQ-ului?

Dacă eşuezi să atragi inteligenţa, este probabil că aceasta se va dezvolta în alte colţuri ale lumii. Cum îţi poţi menţine avantajul care te diferenţiază ca şi economie bazată pe cunoştinţe în faţa tuturor acelor oameni care îşi croiesc drum în sus pe scară? Cred că aceasta este una din marile întrebări pentru economiile mai dezvoltate.  

Dacă privim zece ani în viitor, în afară de atragerea şi reţinerea celor mai bune talente, care credeţi că sunt punctele cheie pentru dezvoltarea unor produse inovatoare care să se adreseze tendinţelor şi provocărilor societale actuale?

Cred că de fapt oamenii nu apreciază pe deplin importanţa strategică a cercetării ştiinţifice de bază. În ultimii 20-30 de ani, atât Europa cât şi Statele Unite au redus fondurile publice pentru cercetarea de bază. Efectul pe termen lung este că universităţile, neputându-se baza pe finanţarea din fondurile publice, vor încerca să supravieţuiască închiriindu-şi talentele către corporaţii pentru cercetări aplicate.

Acest fapt limitează orizontul de timp şi domeniile de explorare, pentru că, pentru a satisface cumpărătorul, vei alege abordări mai puţin riscante.

Celălalt efect este că firmele care ar spune "trebuie să fac cercetare pe termen mai lung" spun "nu îmi asum această cheltuială pentru că pot obţine cercetare aplicată subvenţionată prin oferirea de contracte universităţilor."

Nefăcând acest lucru, devii din ce în ce mai puţin pregătit pentru viitorul incert. În acelaşi timp devine mai dificil să creşti o masă destul de matură şi numeroasă de oameni de top. În felul acesta, sfârşeşti prin a-ţi reduce resursele atât la nivel de top cât şi la bază.

Cred de asemenea că am eşuat în mod colectiv, în cultura noastră determinată de media, să motivăm destui copii către matematică şi ştiinţe în primii lor ani de şcoală. Din moment ce nu încurajăm sau apreciem ştiinţele exacte şi ingineria, nu vom atrage destul din IQ-ul nostru în aceste domenii.

Ce înseamnă acest lucru pentru viitorul parteneriatelor între sectorul public şi companii, sau universităţi şi companii?

Toţi trebuie să îşi extindă orizontul de timp. După părerea mea, cele mai mari probleme ale marilor democraţii de astăzi sunt interesul media doar pentru probelme cu impact imediat şi politica determinată de sondajele publice. Pentru companii, ciclul scurt al pieţelor financiare nu este nimic nou şi ele iau propriile decizii referitoare la acest compromis - Microsoft a optat întotdeauna pentru investiţii în cercetarea pe termen lung, iar astăzi suntem compania cu cele mai mari investiţii în cercetare (excluzând companiile din sectorul energetic).

Cred că cea mai perfidă problemă este când celelalte două sectoare, cel academic şi finanţarea guvernamentală, se limitează când este vorba de planificare şi investiţie la un orizont de timp foarte scurt.

Guvernul trebuie să fie capabil să ofere infrastructura care să sprijine cercetarea ştiinţifică de bază într-un orizont de timp de zece până la cinzeci de ani. Dacă faci acest lucru bine, o să ai o capacitate de cercetare academică mai bună, iar tehnologiile vor curge într-o anumită măsură către toată lumea.

După aceea companiile trebuie dotate şi pregătite să digere acest ciclu mai lung de cercetare. Ele nu pot să dezvolte doar produse pentru anul următor - altfel diferenţa dintre ştiinţa de bază şi capacitatea companiilor de a o încorpora în produse noi este prea mare.

Aceasta înseamnă o prelungire a orizontului de planificare pentru companii, iar eu cred că acest lucru ar fi avantajos.

Aţi spus că viitorii lideri trebuie să fie mai sensibili, să fie mai expuşi diferitelor culturi. Aţi spune că avem nevoie de lideri cu mai multă inteligenţă emoţională, cu mai multă creativitate?

Cred că oamenii trebuie să fie încurajaţi să coopereze - iar tehnologia se schimbă acum pentru a sprijini în şi mai mare măsură colaborarea la distanţă.

Am trecut printr-o perioadă în care s-a spus că televiziunea şi jocurile pe computer îi vor face pe copii anti-sociali, dar dacă ceva s-a întâmplat, este faptul că acei copii - cu telefoanele lor mobile, jocurile video, conectivitatea la internet - sunt mai conectaţi şi mai sociali decât oricare persoană cu care am crescut eu. Nu îmi fac griji în această privinţă, dar cred că trebuie să încurajăm ideea colaborării drept un lucru bun.

Cred că operăm astăzi într-o cultură media. Dacă întrebi tinerii ce vor să devină când vor fi mari, cele mai probabile răspunsuri din partea copiilor sunt că vor să devină sportivi sau staruri rock, deoarece cultura media promovează aceste lucruri.

Am avut de asemenea o perioadă când o parte disproporţionată din cel mai înalt IQ din lume era deviată către piaţa financiară. Paul Volcker, fost director la Fed, a spus de curând că unul dintre cele mai mari beneficii ale colapsului financiar este că mulţi dintre aceşti oameni nu mai sunt atraşi de ingineriile financiare, şi deci se vor dedica ingineriei adevărate.

Dacă ar fi să privim partea bună a lucrurilor, aceasta ar putea fi că unii dintre cei mai inteligenţi oameni din lume o să afle că au parte de împliniri la cel mai înalt nivel competitiv nu pentru că acceptă joburi în sectorul financiar, ci în alte domenii. Cred că acesta este un aspect bun, având în vedere nevoia de evoluţie a lumii în această privinţă.


Interviu realizat de Kerstin Born şi Jan Noterdaeme, CSR Europe. Editat de Laura Maanavilja şi Caroline Milne.

Discuţia lui Mundie cu reporterii CSR Europe Kerstin Born şi Jan Noterdaeme este prima dintr-o serie de interviuri despre viitorul companiilor responsabile cu lideri din mediul de afaceri din rândul companiilor membre CSR Europe.
Copyright CSR Europe. Interviu reprodus cu acordul şi sprijinul redacţiei CSR Europe. Copyright CSR Romania pentru versiunea în limba română.
Traducere Casa de Traduceri. Adaptare Dana Oancea
Banner