Ideea conform căreia obligaţiile unei companii sunt mai ample decât maximizarea beneficiilor adună din ce în ce mai mulţi adepţi zilele acestea. Aşa cum spune şi conceptul, o afacere sau o companie este în egală măsură şi un cetăţean social şi are responsabilitatea a de contribui la o societate justă şi durabilă.
O componentă cheie a acestei responsabilităţi se centrează pe companiile care fac afaceri într-un mod responsabil din punct de vedere social. Spre exemplu, Starbucks cumpără doar boabe de cafea din „surse etice”, iar Coca-Cola face demersuri pentru a reduce amprenta pe care ambalajele sale o lasă asupra mediului şi asupra apei. Însă anumite companii urmăresc o altă perspectivă, mai puţin uzuală, asupra ceea ce înseamnă să fii un bun cetăţean social.
Companii de succes au succes tocmai pentru că gestionează în mod mai abil anumite aspecte, comparativ cu alte companii. În limbaj de afaceri, aceste abilităţi care fac diferenţa sunt numite „competenţele de bază” ale companiei. Capabilităţile pe care Google le deţine în domeniul „cloud computing” şi imagisticii din satelit sunt de neegalat.
Capacitatea Coca-Cola de a mişca rapid volume uriaşe de produse pentru consumatori către punctele de desfacere din întreaga lume este uluitoare. Abilitatea Wal-Mart de a colabora cu furnizorii săi pentru a creşte eficienţa este nemaivăzută. Aceste companii deţin competenţe pe care nicio altă organizaţie de pe piaţă nu le poate egala. Iar acum ele explorează modalităţi de a-şi valorifica aceste competenţe pentru a crea valoare socială în plus faţă de bunăstare privată.
Prototipul de monitorizare a despăduririi realizat de Google
Despădurirea selvelor tropicale reprezintă una dintre sursele principale ale emisiilor de dioxid de carbon. Cadrul REDD (Reducerea emisiilor datorate despăduririi şi degradării pădurilor în ţările în dezvoltare) promovat de ONU urmăreşte să convingă ţările care au selve că merită să prevină despăduririle, dar implementarea acestuia impune o oarecare abilitate de a monitoriza activităţile de despădurire.
Google, prin braţul său „filantropic”, Google.org, a încheiat parteneriate cu experţii din domeniul silviculturii în vederea combinării aplicaţiilor specifice acestui domeniu cu tehnologia de imagistică prin satelit Google Earth şi analizării modificărilor care se produc la nivelul covorului forestier. Astfel, Google va dona puterea sa de calcul deţinută prin „Google cloud” pentru a reduce timpul de analiză de la ceea ce în mod normal ar dura zile sau chiar săptămâni, chiar şi pentru un calculator de ultimă generaţie, la doar câteva secunde. Rezultatul este un prototip de instrument care ne duce un pas mai aproape de a deţine cu adevărat forţa de a implementa în mod eficace strategii de prevenire a despăduririi, de tipul REDD.
Episodul Pilot al campaniei ColaLife a Coca-Cola
ColaLife este o campanie ce vizează implicarea Coca-Cola (şi posibil şi a altor companii) în vederea soluţionării unei probleme care poate să se agraveze în livrarea ajutoarelor către ţările destinatare: distribuirea acestora. Ideea este că oricine poate cumpăra o băutură Coke cam oriunde (creşterea companiei spre poziţia dominantă a avut în centrul său viziunea de a pune o băutură Coke „la distanţă de un braţ de dorinţă”), dar, în contrast, ajutoarele, de genul sărurilor de rehidratare, medicamentelor şi tabletelor de purificare a apei ajung uneori să nu mai parcurgă chiar „ultimul kilometru” din procesul de distribuire a lor.
Anul trecut, Coca-Cola şi compania locală de îmbuteliere din Tanzania au demarat testarea ideii ColaLife de a folosit canalele de distribuţie ale companiei pentru a livra ajutoarele. Se explorează în prezent fiabilitatea ideii de a transporta „pachete cu ajutoare” (AidPods) a căror formă şi mărime să fie astfel concepute încât să încapă în spaţiile libere din lada sau cutia cu sticle, împreună cu produsele. De cum ONG-urile şi sectorul privat pot colabora, Coca-Cola a încheiat un parteneriat cu ONG-ul AED pentru a beneficia de pe urma expertizei acestora din urmă în distribuţia de produse sociale şi în mesageria socială.
Acum, folosirea în exces a canalelor de distribuţie pentru băutura Coke nu este nici pe departe o soluţie completă pentru provocările ridicate de distribuirea ajutoarelor. Şi, într-adevăr, rezultatele testelor iniţiale ale fiabilităţii realizate de Coca-Cola nu sunt încă disponibile, aşa că nu este deloc clar dacă programul va continua sau nu. Cu toate acestea însă, compania rămâne deschisă la explorarea în continuare a acestor tipuri de posibilităţi şi acest lucru este încurajator.
Indexul sustenabilităţii Wal-Mart
Wal-Mart a ajuns de curând în centrul atenţiei mulţumită eforturilor depuse în vederea îmbunătăţirii indexului sustenabilităţii care urmăreşte să evalueze furnizorii, să creeze o bază de date cu analizele ciclului de viaţă şi să dezvolte un instrument simplu care să ajute consumatorii să îşi ia deciziile de cumpărare pe baza informaţiilor disponibile cu privire la sustenabilitate. Le fel cum îşi gestionează furnizorii pentru a obţine costuri mai scăzute, Wal-Mart valorifică în prezent acelaşi sistem pentru creştere transparenţei pe marginea sustenabilităţii.
După cum explica şi Joel Makower, într-un articol plin de înţelesuri:
Este cu siguranţă o mişcare îndrăzneaţă, care ridică ştacheta sustenabilităţii şi transparenţei, motivând deopotrivă comercianţii cu amănuntul şi consumatorii să îşi valorifice puterea de cumpărare pentru a genera schimbarea. Iniţiativa este de natură să catalizeze inovaţia în sfera produselor şi serviciilor. Şi pare să fie o idee de „cursă lungă”. Wal-Mart de depăşit de mult stadiul vorbelor neacoperite pe fapte. Wal-Mart face regulile jocului.
Conceptul de competenţe valorificate
Cuvântul „pârghie” (Eng. leverage) este folosit cu prea multă uşurinţă, aproape la fel de des ca fraza bâzâitoare folosită cu titlul acuzator de Wall Street şi care a căpătat recent o imensă popularitate. De fapt, probabil că aparţine unei versiuni generalizate a acestei liste. Dar, la fel cum alţi termeni, cum ar fi „infrastructură”, „impact” şi „catalizator” sunt concepte valoroase în situaţiile potrivite, şi termenul „pârghie” are nişte utilizări adecvate.
Heather McLeod Grant şi Leslie R. Crutchfield, autorii cărţii non-profit asupra bunelor practici cu titlul „Forţe pentru Bine”, explică destul de bine conceptul de „pârghie”: În fizică, pârghia este definită drept un avantaj mecanic obţinut în urma folosirii unui levier. În afaceri, înseamnă folosirea unei investiţi mici proporţionate pentru a obţine un randament ridicat.u
În cele trei cazuri pe care le-am descris mai sus, investiţiile masive pe care aceste companii le-au făcut în atingerea excelenţei în afaceri ne prezintă o situaţie unică: o valoare socială foarte mare poate fi creată cu o investiţie marginală foarte redusă. Din aceste punct de vedere, aceste companii îşi valorifică într-adevăr propriile competenţe pentru binele social.
Sursa: http://www.thinksi.org/