CSR Romania

12 decembrie 2017

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Articole & Analize Educatie si CSR De ce ar investi o companie în educaţie?

De ce ar investi o companie în educaţie?

Email Imprimare PDF
educatieiInsidios, statul modern s-a strecurat în toate zonele trebuinţelor sociale: sănătate, asistenţă socială, utilităţi publice, ba chiar educaţie şi cultură. Sistematic şi aparent ireversibil, statul şi-a însuşit aceste domenii în aşa măsură încât e greu să ne imaginăm astăzi că ele pot funcţiona şi altfel. Pare firesc să considerăm că statul este singurul care poate administra astfel de probleme. De câteva decenii, în mediile occidentale de afaceri companiile demonstrează că au alternative pentru multe dintre problemele sociale administrate de stat. Este şi cazul educaţiei. Companiile găsesc avantaje din a investi în sistemele educaţionale de stat ori în sisteme educaţionale alternative, construind şcoli, dotând biblioteci şi laboratoare, oferind burse, organizând seminarii şi şcoli de vară.

Pentru că statul nu se descurcă de unul singur
Într-un discurs adresat Partidului Laburist, Tony Blair încuraja parteneriatele public-privat în sistemul educaţional britanic. Preluând ideea, David Miliband, Ministrul Educaţiei, recunoştea că statul nu poate crea de unul singur un sistem educaţional mai performant, care să răspundă mai bine aşteptărilor cetăţenilor. ”Singuri nu putem realiza acest lucru. Educaţia este rezultatul unei colaborări – între profesori şi elevi, între şcoli şi comunităţi. Companiile pot sponsoriza şcoli profesionale şi facultăţi specializate în anumite domenii. Mediul de afaceri poate contribui la îmbunătăţirea programei şcolare. Mediul de afaceri poate oferi experienţă şi locuri de muncă. Companiile pot oferi guvernului asistenţă şi suport financiar”, declara Miliband în februarie 2003, cu ocazia unei conferinţe dedicate rolului mediului de afaceri în educaţie.
În România, de mai bine de zece ani companii multinaţionale şi autohtone investesc în educaţie. Numărul programelor educaţionale creşte de la an la an, însă în acest moment este greu de spus care este impactul acestora. Care sunt obiectivele programelor educaţionale, cum funcţionează acestea, ce efecte au ele pe termen lung – sunt câteva întrebări la care trebuie răspuns pentru a înţelege miza lor pentru companii şi comunităţi.

Pentru relaţii bune cu comunităţile
O companie care investeşte în educaţie poate obţine trei tipuri de beneficii: în managementul mărcii, obţinând notorietate şi o bună imagine pe piaţă; în domeniul resurselor umane, în recrutarea şi fidelizarea angajaţilor; în marketing, investind în pregătirea de specialitate a viitorilor parteneri de afaceri.
Din ce în ce mai multe companii dezvoltă programe educaţionale pentru a-şi dezvolta relaţiile cu comunităţile în care operează ori cu comunităţile la care nu au acces prin canalele obişnuite de comunicare. Astfel de programe se creează de către fundaţii proprii sau prin parteneriate cu ONG-uri.  De pildă, în 2005, Connex (Vodafone) a iniţiat ”Bursele Connex pentru liceu”, în parteneriat cu World Vision Romania, program prin care elevi din mediul rural sunt sprijiniţi pentru a-şi continua studiile la liceu.
Tot mai interesante pentru companii sunt investiţiile în forme alternative de educaţie. Astfel, Orange susţine financiar concursul FameLab, iniţiativă a British Council prin care tinerii pasionaţi de ştiinţă sunt încurajaţi să îşi dezvolte abilităţile de comunicare. Microsoft Romania finanţează programul Comunitate şi diversitate. Conferinţele Microsoft, iniţiat de Fundaţia "A Treia Europă". Obiectivul conferinţelor, ţinute în diferite localităţi din provincie de personalităţi ale culturii şi ştiinţei, este de “a stimula deschiderea multiculturală, spiritul civic şi solidaritatea comunitară prin dialogul dintre public şi protagonişti ai vieţii publice contemporane”.
Pentru comunităţile în care operează multinaţionale, sunt interesante programele care presupun dezvoltarea de infrastructură şi implementarea de noi tehnologii, precum reţele de Internet şi de telecomunicaţii.

Pentru crearea unui mediu propice afacerilor
Companiile devin tot mai conştiente de faptul că prin programe educaţionale pot influenţa ele însele mediul de afaceri în care operează. Recent, două firme din domeniul IT, BTL Design şi S&T Software, au organizat o dezbatere privind “Aportul tehnologiei informaţiei la dezvoltarea judeţului Iaşi”. Obiectivul acestui eveniment a fost „de a stabili căi de colaborare între firmele mari de IT, mediul de afaceri local şi mediul universitar.”
Programele educaţionale sunt incluse în strategii pe termen lung prin care companiile îşi pregătesc viitorii specialişti, angajaţi sau parteneri de afaceri. ”Credem - spun reprezentanţii Orange - că avem un rol important în îndrumarea şi formarea profesională a tinerilor, şi de aceea am dezvoltat programe pentru studenţi: Şcoala de Vânzări, Şcoala de Marketing, Şcoala de Comunicare, programe de stagii de practică, precum şi seminarii pe teme de orientare în carieră.” Pentru Ozone Laboratories, firmă din industria farmaceutică, programele educaţionale se doresc o componentă a unei strategii responsabilitate socială corporatistă. ”Ne propunem să-i determinăm pe tineri să se implice cât mai devreme în afaceri şi să-şi dezvolte propriile proiecte pe o piaţă a forţei de muncă din ce în ce mai competitivă”, afirmă Florentin Scarlat, Corporate Affairs Director, Ozone Laboratories.
O atenţie tot mai mare este acordată programelor de dezvoltare a carierei, adresate studenţilor din ani terminali. Unul dintre cele mai recente proiecte de acest fel este Believe in U, iniţiat de Arctic, constând într-un set de seminarii practice de planificare a carierei.

Pentru pregătirea viitorilor specialişti
Cel mai adesea, programele educaţionale iniţiate de firme vizează instrucţia în discipline sau domenii interesante pentru domeniul lor de activitate. Programele se adresează atât elevilor cât şi profesorilor. De pildă, SIVECO România a susţinut anul acesta cea de-a şaptea ediţie a Olimpiadei Naţionale de Informatică. Cu această ocazie, angajaţi ai companiei au oferit profesorilor seminarii dedicate utilizării tehnologiilor IT în activităţile didactice. O strategie asemănătoare urmează Henkel România, sponsor oficial al Olimpiadei Naţionale Tehnice dedicate liceelor de construcţii. În cadrul programului, specialişti ai firmei oferă cursuri tehnice profesorilor din liceele de construcţii.
Investiţiile în instituţiile tradiţionale de învăţământ sunt, poate, cea mai răspândită formă a programelor educaţionale. Companiile dezvoltă parteneriate cu şcoli sau universităţi, oferind acestora tehnologia necesară pentru cursuri şi cercetare. Unul dintre primele astfel de proiecte a fost realizat de Connex (Vodafone) în parteneriat cu Facultatea de Telecomunicaţii, presupunînd investiţii în burse pentru studenţi, dotarea unui laborator şi a unei biblioteci de specialitate. La rândul ei, prin programul „Parteneriatul pentru excelenţă, fundaţia Life for Life, sponsorizată de Forum Auto, importator Volvo în România,”, susţine loturile olimpice de matematică şi fizică.

În România, s-au impus câteva industrii prin programe de responsabilitate corporatistă în domeniul educaţiei:  IT, telecomunicaţii, finanţe-bănci, farmaceutică. În funcţie de tipul de contribuţie, se poate vorbi de sponsorizări şi de forme diferite de implicare a angajaţilor. Astfel, prin intermediul fundaţiei sale, Western Union, companie din domeniul bancar, finanţează granturi ale ONG-urilor din domeniul educaţional. De partea cealaltă, MasterCard Europe, companie din acelaşi domeniu, sprijină un program prin care angajaţi ai firmei predau elevilor de liceu cursuri de specialitate.

Probabil, cel mai mare neajuns al programelor educaţionale dezvoltate de companii este lipsa evaluărilor şi a transparenţei. Se recomandă ca programele să aibă obiective clare şi măsurabile, să fie evaluate iar performanţele să fie raportate periodic. Feed-back-ul de la grupurile ţintă şi de la comunitate este important pentru evaluarea programelor. În felul acesta, companiile pot avea de câştigat tocmai acolo unde statul eşuează.
Sistemul educaţional de stat nu răspunde nevoilor pieţei pentru că nu de la aceste nevoi a fost conceput. Sistemul educaţional de stat nu satisface aşteptările beneficiarilor săi pentru că nu este rezultatul unei relaţii dintre cerere şi ofertă. Aceasta este, de fapt, şansa companiilor: ele pot investi în educaţie tocmai pentru că statul a ratat acest domeniu. Ele pot găsi oportunităţi neexplorate de sistemul tradiţional de educaţie neadecvat lumii în care trăim. Ele pot oferi programelor educaţionale eficienţa necesară funcţionării pe termen lung. Ele pot crea punţi reale între aşteptările publicului şi nevoile pieţei, construind programe educaţionale de care să profite atât mediul de afaceri cât şi comunităţile.


Articol apărut în revista „22”, 22 Iunie 2007. Copyright CSR-Romania & revista "22".

Banner