Insidios, statul modern s-a strecurat în toate zonele trebuinţelor sociale: sănătate, asistenţă socială, utilităţi publice, ba chiar educaţie şi cultură. Sistematic şi aparent ireversibil, statul şi-a însuşit aceste domenii în aşa măsură încât e greu să ne imaginăm astăzi că ele pot funcţiona şi altfel. Pare firesc să considerăm că statul este singurul care poate administra astfel de probleme.