CSR Romania

09 martie 2024

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Articole & Analize Concepte de baza Pentru un capitalism moral: reconciliind interesul privat şi binele public

Pentru un capitalism moral: reconciliind interesul privat şi binele public

Email Imprimare PDF
stephan_youngEste posibil un capitalism moral? Poate avea morala un cuvânt de spus în afaceri? Putem, oare, suprapune virtuţile morale şi interesul personal? Dacă nu, atunci nu putem vorbi de un capitalism moral.
stephan_youngMorala aparţine domeniului abstract al noţiunilor inventate de oameni. Ea nu e de găsit ca atare în lumea obiectelor fizice. Ea este rezultatul acţiunilor noastre. Consider că virtuţile morale şi interesul personal nu sunt inconsistente. Capitalismul moral este posibil în măsura în care oamenii de afaceri introduc în deciziile lor repere etice.

Echilibrul dintre morală şi interesul personal este nu doar posibil ci şi necesar pentru dezvoltarea unei companii pe termen lung. Pe de o parte, dezvoltarea unei companii presupune nu doar obţinerea de profit, ci şi reinvestirea acestuia. Pe de altă parte, într-o afacere este nevoie nu doar de capital financiar, ci şi de active, resurse umane, precum şi de un capital social creat din reputaţie şi încredere. Îndreptând o parte din profit către astfel de resurse, compania va oferi proprietarilor un profit mai mic pe termen scurt, însă va crea o formă durabilă de capital. Numesc responsabilitate socială corporatistă toate aceste forme non-financiare de capital, adică, resurse umane, active, capital social şi reputaţional. Aceste investiţii sunt îndreptate către principalele grupuri cointeresate, consumatori, angajaţi, investitori, competitori, comunitate.

Consumatorii

Capitalismul moral îşi extrage valorile din registrul de opţiuni ale consumatorilor. Scopul unei afaceri este de a răspunde cererii acestora. Pieţele reprezintă o realitate de nivel secund, creată pentru a satisface realitatea de prim ordin a dorinţelor şi aşteptărilor consumatorilor. Respectul faţă de demnitatea umană ne subordonează principiului liberei voinţe a indivizilor, determinându-ne să le respectăm opţiunile. Totuşi, alegerile indivizilor nu sunt întotdeauna morale. Astfel, capitalismul, ca rezultat al deciziilor celor implicaţi în relaţiile de schimb, nu poate fi întotdeauna moral. Trebuie să acceptăm acest lucru, cerând companiilor să-şi respecte consumatorii fără însă a crea nevoi care să genereze comportamente imorale. Companiile trebuie să aibă în vedere consecinţele vânzării acelor produse legale dar discutabile moral. Pentru a-şi cultiva capitalul de reputaţie, companiile trebuie să accepte astfel de constrângeri morale. Acestea sunt un ingredient esenţial al succesului în afaceri.

Angajaţii, agenţi morali

Marxismul, ca doctrină de stânga, şi darwinismul social, ca doctrină de drepta, au comună premisa după care angajaţii şi angajatorii se găsesc într-un veşnic raport conflictual în care unii pierd iar alţii câştigă. Nu putem vorbi de un capitalism moral decât dacă depăşim conflictul tradiţional dintre angajatori şi forţa de lucru. Relaţia dintre companii şi angajaţi nu se rezumă la un contract de muncă de tip vânzare–cumpărare. Ea implică responsabilităţi de ambele părţi. Mai mult, capitalismul moral presupune considerarea angajaţilor drept un capital pentru a cărui dezvoltare companiile trebuie să investească. Într-o economie post-industrială, orientată către servicii şi bazată pe cunoaştere, fidelitatea unor angajaţi superior calificaţi reprezintă pentru companii un avantaj competitiv incontestabil.

Managerii, mandatari ai investitorilor

Afacerile au nevoie de investiţii de capital. Cu excepţia cazului în care proprietarii îşi gestionează singuri afacerile, capitalul investit este administrat de către manageri, angajaţi în acest scop. Acest raport presupune din partea managerilor obligaţii legale şi morale de loialitate şi transparenţă faţă de investitori. Managerii nu au dreptul să abuzeze de puterea şi mandatul de încredere care li se oferă. Administraţi fără responsabilitate, banii devin o sursă a corupţiei.

Furnizorii

O companie care vrea să se dezvolte îşi va trata furnizorii, partenerii de afaceri, în general, cu încredere şi respect. Companiile trebuie să se achite de responsabilităţile pe care le au faţă de parteneri, fără a abuza de poziţia lor. La rândul lor, furnizorii au responsabilitatea de a asigura calitatea produselor şi serviciilor oferite clienţilor lor. Companiile trebuie să îşi selecteze furnizori capabili să asigure anumite standarde de calitate.

Dezvoltarea durabilă a unei companii presupune standarde şi responsabilităţi asumate de întreg lanţul de producţie, de la furnizor la compania producător şi de aici, mai departe, la distribuitor şi consumator. Companiile depind de credibilitatea furnizorilor lor. Această dependenţă trebuie să creeze încredere reciprocă şi profit pentru toţi partenerii de afaceri. Abuzul de putere pe piaţă şi aroganţa în raporturile de afaceri afectează rezultatele companiilor.

Competitori: abrogarea legii junglei

Este, oare, capitalismul, bazat pe principiul competiţiei pe piaţă, condamnat să funcţioneze veşnic într-o lume a conflictului, în care nu supravieţuiesc decât cei mai buni? A devenit un loc comun imaginea competitorilor care, mânaţi de dorinţa de câştig, fac tot ce pot pentru a-şi vedea oponenţii la podea. De fapt, legea darwiniană a competiţiei pe viaţă şi pe moarte pentru profit nu poate sta la baza unei afaceri pe termen lung. Competiţia mânată exclusiv de lupta pentru preţuri nu poate asigura dezvoltarea unei companii. Astăzi este nevoie de un aport de calitate şi inovaţie. Astăzi, competiţia pe piaţă presupune şi obţinerea de avantaje sociale.

Dezvoltarea economică şi crearea de bunăstare sunt posibile doar într-un sistem de relaţii de schimb bazat pe încredere şi credibilitate. Societăţile cu un grad scăzut de încredere în instituţii şi în mediul de afaceri nu pot suporta un progres economic durabil. Un capitalism moral presupune, de asemenea, evitarea investiţiilor pur speculative şi nesustenabile, determinate de aşteptări nerealiste de profit.

Comunitate: dezvoltarea capitalului social al companiilor


Afacerile apar şi evoluează în societate, nu în lumi darwiniene conduse de legea junglei. Pentru a avea succes, companiile au nevoie de capital social. Mediul de afaceri are responsabilitatea socială de a produce bunăstare. Capitalismul este un proces de ”distrugere creativă” în care schimbarea este constantă iar riscul, o condiţie de supravieţuire. Comunităţile trăiesc cu teama că efectele negative ale schimbărilor şi consecinţele asumării riscurilor de către companii sunt puse, nedrept, pe umerii lor. Mediul de afaceri trebuie să-şi folosească puterea într-un mod responsabil social. Companiile sunt, de fapt, cetăţeni, membri ai comunităţii. În această calitate, ele au responsabilitatea morală de a crea capital social. Companiile au obligaţia morală de a lupta împotriva corupţiei şi a degradării sociale, de a proteja cultura, de a încuraja educaţia.


Fragmente din Moral Capitalism: Reconciling Private Interest with the Public Good, Berret-Koehler Publishers, 2003. Text reprodus cu acordul autorului.


Stephen B. Young  este Global Executive Director, Caux Round Table. Avocat şi scriitor, profesor de drept, a fost pro-decan al Harvard Law School. Specialist în limbi şi cultură orientale, a făcut descoperiri arheologice în nordul Tailandei incluse în patrimoniul UNESCO. Are studii de drept la Harvard. A publicat lucrări de etică, teorii politice şi jurisprudenţă în Wall-Street Journal, Washington Post şi New York Times. Ultima lucrare publicată este Moral Capitalism: Reconciling Private Interest With the Public Good, 2003.


Traducere Bogdan Diaconu. Text apărut în suplimentul special al Revistei 22 "Parteneri", 28 august 2007. Reprodus cu acordul redacţiei.
Copyright revista 22 si CSR România.
Banner