Concepte de baza
Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de management şi alte norme decât cele impuse de lege. O companie este responsabilă social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor ci de interesele tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. Ca atare, etica în afaceri este un cost. Etica în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei economice. Etica în afaceri costă: bani, resurse umane şi de timp, expertiză, oportunităţi, precum investiţii sau dezvoltare. Mai mult, etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă, implicarea socială a companiilor, sunt opţiuni nedeterminate de lege. În forma clasică a filantropiei corporatiste, în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă (RSC) integrate în strategiile de management, implicarea socială a companiilor a fost multă vreme percepută drept un cost mai mult sau mai puţin necesar, un lux al marilor corporaţii.
Concepte de baza
Etica în afaceri nu este un lux: Despre implicarea socială a IMM-urilor
Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de management şi alte norme decât cele impuse de lege. O companie este responsabilă social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor ci de interesele tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. Ca atare, etica în afaceri este un cost. Etica în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei economice. Etica în afaceri costă: bani, resurse umane şi de timp, expertiză, oportunităţi, precum investiţii sau dezvoltare. Mai mult, etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă, implicarea socială a companiilor, sunt opţiuni nedeterminate de lege. În forma clasică a filantropiei corporatiste, în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă (RSC) integrate în strategiile de management, implicarea socială a companiilor a fost multă vreme percepută drept un cost mai mult sau mai puţin necesar, un lux al marilor corporaţii.
Mai multe întrebări decât răspunsuri: responsabilitate corporatistă în România
Conform definiţiei date de Comisia Europeană, pentru a fi responsabilă social o companie trebuie să integreze în acţiunile şi în strategiile ei problemele sociale şi de mediu legate de interacţiunile în care se implică.
Pentru o implicare sociala a companiilor
Este un lucru firesc astăzi ca în rândul oamenilor de afaceri să se vorbească despre responsabilitatea socială şi rolul civic al companiilor. Mulţi lideri de afaceri admit necesitatea asumării unor responsabilităţi nu doar faţă de investitori ci şi faţă de comunităţile din proximitatea companiilor şi faţă de celelalte grupuri implicate în sau afectate de activităţile acestora.
Ce-ul, De ce-ul şi Cum-ul în CSR. Un proiect al Institute for Public Relations
Într-un fel sau altul, toate discuţiile despre CSR se reîntorc la faimoasa, sau mai puţin faimoasa, afirmaţie a lui Milton Friedman (1970), aceea că CSR-ul este un fleac. Friedman a traversat zeci de ani de controversă, susţinând că singura responsabilitate a companiilor este aceea de a creşte profiturile:
Pentru un capitalism moral: reconciliind interesul privat şi binele public
Este posibil un capitalism moral? Poate avea morala un cuvânt de spus în afaceri? Putem, oare, suprapune virtuţile morale şi interesul personal? Dacă nu, atunci nu putem vorbi de un capitalism moral.
De la profit la aşteptările comunităţii
Într-o epocă în care mediul se degradează pe zi ce trece, corupţia în lumea afacerilor se accentuează, iar nivelul de sărăcie creşte, sunt tot mai manifeste presiunile exercitate de către comunităţi asupra companiilor. Comunităţile pretind acestora din urmă să îşi asume anumite obligaţii sociale şi faţă de mediu, reducând impactul negativ al activităţilor economice.
Programele de responsabilitate socială nu sunt o prioritate a mediului românesc de afaceri
Trebuie să înţelegem că parteneriatul public-privat nu are nevoie de interventia statului, el începe de la un interes comun între cele două părţi, companii şi comunităţi. Oamenii de afaceri doresc să investească şi să obţină profit. Comunitatile locale doresc să îşi finanţeze nişte proiecte. De regulă, se ajunge la un interes comun. Înainte, oamenii aşteptau bani de la guvern, acum aşteaptă de la Uniunea Europeană. Însă aceşti bani vin de nicăieri, oamenii nu pot fi responsabilizaţi pentru cheltuirea lor.
Însemnări din România: Responsabilitate socială corporatistă în Europa Central-Estică
Uniunea Europeană se extinde, ajungând în ţări care cândva se găseau în spatele Cortinei de Fier.Cu o populaţie de aproape o jumătate de miliard de locuitori, Uniunea lărgită va avea 27 de state, devenind o superputere din punct de vedere social şi economic. Ea va fi o piaţă unică lipsită de graniţe, acoperind aproximativ 5 milioane de kilometri pătraţi. În termenii publicaţiei The Economist, acest imens teritoriu „va aduce în curtea Europei o mare putere industrială cu o forţă de muncă ieftină”. La piaţa UE vor avea acces afacerile dezvoltate în Europa Central-Estică (CEE), afaceri cu costuri mult mai mici decât în ţările occidentale. Pentru un producător care va dori să îşi vândă produsele în UE, în următorii ani va fi mai ieftin, de pildă, să producă maşini în România decât în China.
Între a nu face rău şi a face bine: Repere morale în programele de responsabilitate socială corporatistă
Tradiţional, s-a considerat că singura responsabilitate în afaceri este de a obţine profit respectând legea. Simplul fapt că o companie este profitabilă acţionând legal este un lucru bun pentru societate deoarece în acest fel se dă o utilizare eficientă unor resurse, se creează locuri de muncă şi se oferă bunuri şi servicii necesare.Astăzi este general acceptat faptul că o companie are obligaţii suplimentare. De aici, ideea de responsabilitate socială corporatistă (RSC). Una din criticile aduse acestei idei vizează tocmai ambiguitatea sa: Care sunt aceste cerinţe morale dincolo de profit şi lege? Cine le stabileşte şi după ce criterii? De fapt, care sunt limitele acestor noi constrângeri, cât de mult se poate pretinde de la o companie fără a afecta dreptul acţionarilor de a decide modul de utilizare a proprietăţii lor?
Brandurile se redefinesc şi se distrug "pe stradă": Despre responsabilitate socială în mediul românesc de afaceri
Dincolo de lege, dincolo de tot ce înseamnă regulă impusă de stat, morala pare terenul viran al opţiunilor noastre, o zonă lipsită de repere, a conjuncturii, a aleatorului, a lui "mi se pare" şi "aşa cred". În realitate, lucrurile nu stau aşa.
Pentru un capitalism moral: reconciliind interesul privat şi binele public. 
Dialogul cu partenerii sociali, o nouă obligaţie pentru companii? 
Cum promovăm programele de responsabilitate corporatistă 
Ce-ul, De ce-ul şi Cum-ul în CSR 
