CSR Romania

09 martie 2024

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Articole & Analize Companiile si mediul Instrumente simple pentru o raportare eficientă a problemelor climatice

Instrumente simple pentru o raportare eficientă a problemelor climatice

Email Imprimare PDF

ryan_schuchardCa de obicei, rapoartele oferă un mediu de comunicare pentru investitorii (care doresc să vadă cum companiile creează valoare), clienţii (care doresc să ştie care sunt companiile şi produsele care sunt în vârf şi care sunt cele de la coada clasamentului) şi  pentru„câinii de pază” care vânează contradicţiile.

 

În 2010, aceste grupuri vor fi în special interesate de modul în care companiile raportează cu privire la problemele climatice. Acest lucru se datorează numeroaselor evoluţiile care s-au produs:


•    negocierile tratatului care au avut loc anul trecut în Copenhaga au determinat economiile majore să îşi demareze procese proprii, independente de negociere (în plus faţă de cadrul ONU orientat spre consens) şi au dus la înţelegerea faptului că mai sunt foarte multe lucruri de făcut.
•    recenta decizie a Curţii Supreme a Statelor Unite de a permite cheltuirea de sume de bani pe campanii politice
•    Proiectul de Publicare a Emisiilor de Carbon (CDP) a adus în centrul atenţiei eforturile depuse în domeniul politicilor de mediu în Chestionarul dedicat investitorilor în 2010 (în format PDF, de remis în data de 31 mai) care solicită companiile să îşi detalieze eforturile depuse în domeniul politicilor de mediu (întrebarea 9.10), precum şi modul în care aceste eforturi se integrează strategiei generale a companiei (întrebarea 9.1)

Cu toate acestea însă, până în prezent companiile par să nu fi beneficiat de nicio îndrumare în ceea ce priveşte raportarea implicării lor în politicile din domeniul climatic. Noul raport BSR, „Comunicarea implicării în politicile din domeniul climatic: un ghid pentru raportarea aspectelor sustenabilităţii” (format PDF) oferă printre primele linii directoare în acest sens companiilor.

Ceea ce va urma este o imagine de ansamblu asupra a ceea ce raportează companiile astăzi, punctelor pe care le recomandăm companiilor să se axeze mai departe şi a modului în care companiile pot aborda raportarea propriei implicări în politicile din domeniul climatic.


Ce spun companiile astăzi


Pentru a învăţa ce spun astăzi companiile despre propriile abordări ale politicilor din domeniul climatic, am realizat de curând o evaluare care a acoperit rapoartele privind sustenabilitatea emise de peste 150 de companii, precum şi materialele aferente, cum ar fi paginile de internet ale acestora, răspunsurile la chestionarele CDP şi contribuţiile la Compactul Global al Naţiunilor Unite „Comunicarea progresului”.

Am constat că majoritatea companiilor importante raportează una sau mai multe dintre următoarele:

1. Politicile publice reprezintă principalul pilon al propriilor lor abordări ale problemelor climatice, în mare măsură pentru că problema schimbărilor climatice nu poate fi soluţionată în lipsa acestor politici publice.

2. Schimbările climatice reprezintă principalul punct de interes al eforturilor depuse în domeniul politicilor publice, în parte pentru că este una dintre cele mai mari probleme ale acestei generaţii.

3. Politicile în domeniul problemelor climatice sunt aspecte strategice, adică au mari şanse să se întâmple şi să afecteze principalii factori determinanţi ai afacerilor – în bine sau în rău.
 


Ce anume trebuie acoperit


În general, managerii de companii trebuie să includă trei teme în rapoartele pe care le emit în domeniul climei:
•    Impactul gazelor cu efect de seră (GHG):  În primul rând, companiile trebuie să raporteze impactul pe care îl produc asupra schimbărilor climatice în privinţa emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG) şi eforturile de a le reduce. Aceasta este probabil tematica cel mai îndelung abordată în raportarea aspectelor climatice şi mai importantă ca niciodată de vreme ce din ce în ce mai multă atenţie este acordată impactului produs de cele mai mari economii ale lumii. Companiile trebuie să raporteze în cifre absolute şi de intensitate, pe baza Protocolului privind gazele cu efect de seră şi trebuie să încerce să includă şi impactul pe care îl produc propriile reţele de aprovizionare şi alte reţele.

•    Riscuri şi oportunităţi: În al doilea rând, companiile trebuie să comunice propriile riscuri şi oportunităţi create de schimbările climatice, cum ar fi efectele induse de noule reglementări şi/sau schimbările fizice de mediu. Această zonă s-a situat în urma dezvoltării raportării asupra impactului GHG şi este în prezent nu doar aşteptată de investitori, ci şi o cerinţă în noul ghid emis de Comisia Valorilor Mobiliare şi Bursei din Statele Unite. Raportarea riscurilor şi oportunităţilor trebuie să includă impactul legislaţiei şi al reglementărilor, acordurilor internaţionale, consecinţele indirecte ale reglementărilor sau tendinţelor în afaceri (cum ar fi riscurile generate de evoluţiile juridice, tehnologice, politice şi ştiinţifice) şi impactul fizic relevant al schimbărilor climatice.

• Implicarea în politicile din domeniul climei: În al treilea rând, companiile trebuie să raporteze cu privire la implicarea în politicile din domeniul climatic. Se aşteaptă din partea companiilor să arate clar ce anume fac pentru a soluţiona problemele schimbărilor climatice şi mulţi dintre factorii interesaţi văd implicarea în aceste politici drept unul dintre modurile directe în care se poate realiza acest lucru. Conform acestei viziuni, politicile eficace în domeniul climatic sunt un instrument important pentru a crea valoare pentru afaceri, iar companiile trebuie să construiască încrederea stakeholderilor prin articularea unui discurs cu mai multă semnificaţie.

Acest lucru înseamnă că firmele trebuie să comunice mai bine propriile eforturi în domeniul politicilor, inclusiv să treacă dincolo de lobby-ul tradiţional, cum ar fi:

1.    emiterea unui apel către cei care elaborează politici prin promovarea legislaţiei specifice sau susţinerea principalelor obiective şi a parametrilor pe care acestea îi conţin, aşa cum a făcut Johnson & Johnson în raportul dat publicităţii în anul 2008.

2.    informarea celor care elaborează politici prin punerea la dispoziţiei a rezultatelor cercetărilor şi a altor informaţii de natură tehnică cu privire la modul în care politicile specifice pot fi implementate cu mai multă eficacitate, ca în cazul răspunsului CDP al IBM în 2009

3.    facilitarea găsirii de soluţii pentru politici prin conturarea informaţiilor care fundamentează procesul decizional, cum ar fi îmbunătăţirea cunoştinţelor pe care le deţin votanţii, ca în cazul companiei Aspen Skiing Company prin folosirea paginii web „Salvează zăpada”.

4.    crearea contextului prin promovarea unor abordări standard ale măsurătorilor şi altor procese care permit un dialog mai semnificativ despre probleme, aşa cum au făcut deja anumite grupuri cum ar fi Clean Cargo Working Group şi Electronic Industry Citizenship Coalition.


O abordare eficace


Directorii de companii care pregătesc secţiunile cu privire la schimbările climatice din rapoarte trebuie să detalieze aspectele guvernanţei pe marginea modului în care se iau deciziile de implicare în politicile din domeniul climatic, strategia care descrie în termeni generali obiectivele propriilor companii şi abordarea acestora şi activităţile pe care propriile companii le desfăşoară pentru a soluţiona problemele schimbărilor climatice.


Recomandăm raportorilor să aibă următoarele abordări:


Fiţi expliciţi. Folosiţi afirmaţii clare cu privire la poziţie şi obiective pentru a concentra mesajul. Spre exemplu, compania Dow Chemical Company declară că va fi „răspunzătoare fără urmă de teamă” în procesul de identificare de soluţii pentru schimbările climatice. Se clarifică astfel scopurile companiei în faţa factorilor interesaţi care, la rândul lor, vor fi mult mai înclinaţi să aprecieze angajamentul şi să sprijine eforturile companiei. Vale, una dintre cele mai mari companii miniere din lume are o abordare diferită în propriul document „Linii directoare corporative cu privire la schimbările climatice şi emisiile de carbon”, care recunoaşte dovezile ştiinţifice ale schimbărilor climatice şi oferă îndrumări care sunt supuse modificărilor pe baza noilor descoperiri ştiinţifice.

Fiţi cu un pas înainte.
Urmăriţi să fiţi direct cu privire la implicare propriei companii în politicile în domeniul climatic. Abordaţi posibilele întrebări dificile luându-vă suficient timp să răspundeţi anticipat. Spre exemplu, să presupunem că o companie este binecunoscută pentru lobby-ul pe care îl face – poate că este inclusă în topul 100 al Centrului pentru integritate publică sau este implicată în mod vizibil în mari asociaţii comerciale. Respectiva firmă trebuie să detalieze cât mai mult cu putinţă ceea ce face şi de ce. Conform unui studiu recent, acest lucru este foarte important mai ales pentru companiile din anumite domenii, cum ar fi mass-media, tehnologia comunicaţiilor (IT&C), petrol şi gaze, transporturi, industria farmaceutică şi biotehnologie, precum şi industria minieră şi extractivă care tind să fie puternic implicate în politici pentru că guvernul fie joacă un rol important în conturarea structurii pieţei, fie reglementează puternic aceste domenii.

Folosiţi canale de raportare diverse. Implicarea în politicile din domeniul climatic este o afacere publică, dar managerii de companii nu ar trebui să conteze pe faptul că public vede mesajul dacă acesta este disponibil doar într-un singur loc. Unele companii cu mentalităţi şi iniţiative bazate pe o mentalitate coercitivă nu spun prea multe despre eforturile pe care le depun, în timp ce altele nu comunică pe scară prea amplă. Totuşi, unele îşi prezintă munca în propriile rapoarte CDP sau pe paginile web, dar o omit din rapoartele privind sustenabilitatea. În cel mai rău caz, companiile ar trebui să comunice un mesaj complex şi omogen prin propriile pagini web şi în rapoartele privind sustenabilitatea, precum şi prin CDP. Ar trebui de asemenea să aibă în vedere atingerea unui public cheie prin intermediul canalelor personalizate, după cum este necesar.

Este de asemenea important să reţinem faptul că procesul de comunicare se produce nu doar prin intermediul unei raportări formale, ci şi prin evenimente, cum ar fi comitetele asociaţiilor profesionale sau grupurile consultative constituite de guvern. În cadrul unor astfel de întâlniri, mesagerul este parte a mesajului şi, drept urmare, este crucial ca reprezentantul să cunoască toate punctele cheie şi să aibă autoritatea de a emite acele mesaje în numele propriilor companii. După cum ne-a spus Matthew Bateson de la World Wildlife Fund, „trimiterea oamenilor nepotriviţi la întâlniri este o barieră. Dacă aceştia nu au capacitatea de a asculta, contribui şi a avea o atitudine constructivă – atunci nu va funcţiona”. Aşadar, atunci când oportunităţile de a colabora sau vorbi apar unde eforturile depuse în domeniul politicilor climatice pot fi îmbunătăţite, încercaţi să delegaţi persoane de conducere şi lideri bine pregătiţi.


Articol semnat de Ryan Schuchard, Manager, Research & Innovation, BSR. Mai multe informaţii pe: www.bsr.org. Reprodus cu acordul autorului. Copyright CSR Romania pentru versiunea în limba română.

Sursa: http://www.greenbiz.com/blog/2010/03/17/simple-tools-effective-climate-reporting

Banner