CSR Romania

12 decembrie 2017

Ultima ora:
Esti in sectiunea: Articole & Analize Companiile si mediul 10 tendinţe referitoare la climă care vor marca afacerile în 2010

10 tendinţe referitoare la climă care vor marca afacerile în 2010

Email Imprimare PDF
ryan_schuchardAnul 2010 a început, dar există în continuare un păienjeniş de întrebări cu privire la măsurile ce gravitează în jurul schimbărilor climatice: vor fi dezvoltate acordurile politice de la Copenhaga în cadrul viitoarei întâlniri „COP”? Se va ajunge oare la ţinte şi reguli detaliate? Vor deveni aceste ţinte obligatorii?

Ce se va întâmpla cu votul Senatului american asupra tranzacţionării emisiilor? Va deveni vreodată opinia publică din SUA convergentă cu ştiinţa în privinţa schimbările climatice?  

Nu există niciun dubiu că cele mai interesante poveşti ale anului pot deveni „lebedele negre” pe care în prezent nu le putem anticipa. Dar chiar şi în plină incertitudine, sunt vizibile câteva tendinţe clare care vor marca mediul de afaceri în privinţa schimbărilor climatice.

1. Un tablou de bord mai bun

Transparenţa în domeniul emisiilor de carbon nu e o treaba uşoară - e nevoie de ştiinţă, infrastructură şi decizii de grup cu privire la standarde pentru a asigura informaţii mai corecte. Am început să ne mişcăm în această direcţie. Serviciile de informare bazate pe web oferă ilustraţii: este nevoie de angajamentul ţărilor către stabilizarea climatică, de indicii privind locul în care ne aflăm acum şi drumul critic al celor care elaborează politicile în SUA.

În acelaşi timp, se acordă din ce în ce mai multă atenţie concentraţiilor în timp real ale gazului atmosferic cu efect de seră (GES), tehnologiei de detectare de la distanţă care monitorizează GES şi unui nou registru climatic pentru China. Pe măsură ce aceste instrumente devin din ce în ce mai disponibile, liderii de afaceri ar trebui să înveţe să vadă o imagine mai clară a impactului real al propriilor activităţi asupra mediului.

2. O atenţie îmbunătăţită acordată produselor

Există semnale conform cărora din ce în ce mai mulţi consumatori vor cere amprenta produsului - adică, o imagine holistică asupra întregului ciclu de viaţă al impactului asupra mediului pe care îl au produsele şi serviciile, de la o uncie de aur până la un tricou sau o maşină. Din fericire, vedem la orizont un nou val de standarde care urmăresc să ofere îndrumare în ceea ce priveşte amprentarea produselor şi a lanţurilor de aprovizionare spre finalul anului, iar grupuri, cum ar fi Outdoor Industry Association şi Electronics Industry Citizenship Coalition intenţionează să publice standarde definite prin consens pentru propriile domenii de activitate în viitorul apropriat.

3. Eforturi sporite pentru construcţia capacităţii furnizorilor de a soluţiona problema emisiilor


Odată ce atenţia se concentrează asupra produselor, vin şi limitările aferente amprentării acestora. Sunt în continuare necesare numeroase nivele de standardizare, de la micro-metodele de localizare a particulelor de carbon, până la macro-abordările consumului, care să definească obiective comune pe baza consensului la care s-a ajuns la nivel grup. O amprentare corectă care să evite „greenwashing” impune existenţa unui context statistic, în special în ceea ce priveşte abaterea şi nivele de încredere, despre care companiile cred de multe ori că factorii interesaţi nu sunt dispuşi să îl digere.

Companiile progresiste, precum Hewlett Packard, Ikea, Intel şi Wal-Mart, sunt din acest motiv în căutarea încheierii de parteneriate cu furnizorii în domeniul emisiilor de carbon şi al eficienţei energetice şi îşi axează comunicările publice pe eforturile calitative pe care le fac pentru a construi capacitatea furnizorilor - spre deosebire de simplele măsurători cantitative, care pot implica mai multă precizie decât există în realitate.

4. Cunoştinţe teoretice mai bune despre impactul activităţilor asupra climei

Cea mai mare parte a procesului de gestionare a climei care are loc în cadrul companiilor nu reuşeşte să înfrunte făţiş întreaga amploare a eforturilor necesare în scopul soluţionării problemei schimbărilor climatice. Acest lucru este cauzat în mare parte de faptul că, la nivel de organizaţie, contabilizarea emisiilor tinde să trateze progresul drept o schimbare trecută, mai degrabă decât un pas înainte spre un scop comun şi un obiectiv planetar. Dar companiile devin din ce în ce mai conştiente de necesitatea de a avea o orientare globală. Firme precum Autodesk şi BT au început să reducă decalajele ilustrând faptul că există un scop comun - care se măsoară în particule atmosferice la milion de emisii - şi că indicatorii de măsură folosiţi de companii pot fi cartografiaţi pe baza ponderii pe care o deţin din obiectivele stabilite în cadrul politicilor naţionale şi internaţionale.

5. Un angajament la nivel de politică mai plin de relevanţă

În legătură cu punctul precedent, din ce în ce mai multe companii realizează că presiunile făcute pentru promulgarea unor reguli clare şi durabile care să stimuleze investiţiile în reducerea emisiilor de carbon reprezintă doar unul dintre multiplele lucruri pe care le pot face pentru a asigura stabilizarea climatică. Drept urmare, multe companii se implică de timpuriu - şi în moduri mai creative - în această „aventură” climatică. Se înţelege din ce în ce mai bine faptul că nu trebuie să „reduci” înainte de a te implica.

Se pare că asistăm şi la o deşteptare generală cu privire la faptul că o politică solidă în domeniul climei face bine locurilor de muncă şi afacerilor în general. Deja peste 1.000 de companii globale, ce împreună deţin o capitalizare a pieţele de 11 trilioane USD şi 20 milioane locuri de muncă au căzut de acord că o politică solidă în domeniul climei face bine afacerilor.

6. Aşteptări mai mari din partea  stakeholder-ilor

Pe măsură ce managementul climei devine o prezenţă constantă, stakeholder-ii se aşteaptă de la companii să facă mai mult, iar un “watchdog” va găsi întotdeauna noi puncte vulnerabile. Companiile trebuie să fie pregătite pentru noile tactici abordate de stakeholderi, cum ar fi stabilirea profilului directorilor executivi, percepuţi adesea ca având cel mai mare impact asupra poziţiilor companiilor şi eforturile sporite în vederea susţinerii politicilor. Rolul mass-media în promovarea unor cunoştinţe generale despre climă va continua să crească în importanţă, ca parte importantă a aşteptărilor stakeholder-ilor. În prezent, opinia publică americană, un actor important în drumul critic către un cadrul global, are mult mai puţină încredere în importanţa măsurilor în domeniul climei decât oamenii de ştiinţă, dar mass-media îi poate ajuta să se educe.

7. O mai mare putere a reţelelor

Economiştii privesc eficienţa energetică drept o soluţie care poate reduce cu peste 40% problemele generate de schimbările climatice, iar în contextul în care tehnologia şi finanţarea sunt deja disponibile la nivel global, companiile pot juca un rol semnificativ în accelerarea progresului. În timp ce preţul dictează pe piaţa energetică, iar politicile ajută la stabilirea preţului, companii ca Walmart au demonstrat deja că crearea de aşteptări de îmbunătăţire a performanţei, furnizând în acelaşi timp instrumente şi formare, poate ajuta furnizorii şi partenerii să depăşească obstacolele de natură economică pentru a putea demara procesul. După acest „brânci” iniţial, experienţa ne arată că furnizorii fac singuri următorii paşi. Pe măsură ce din ce în ce mai multe companii îşi asumă gestionarea emisiilor de carbon în întregul lanţ de aprovizionare, ele sunt atente şi la lecţiile din care pot învăţa cum să facă acest lucru în mod eficace.

8. Mai multe conexiuni în domeniul climei

Eficienţa energetică, ce constituie nucleul programelor în domeniul climei derulate de multe companii, oferă o platformă pentru eforturi mai ample de eficientizare a utilizării resurselor. Ne aşteptăm să vedem multe companii extinzându-şi programele în acest an în domeniul apei. Având în vedere că acesta este „Anul biodiversităţii”, ne putem aştepta la mişcări şi în domeniul silviculturii şi al agriculturii. Legătura îdintre schimbările climatice şi drepturile omului are mari şanse să devină un subiect fierbinte, ajutată de impulsul ce i-a fost dat în momentele ce au precedat reuniunea de la Copenhaga.

În final, ne aşteptăm ca vulnerabilitatea climatică a regiunilor montane să câştige atenţie datorită instabilităţii mediului, ruperii rezervelor de apă natură şi sistemelor de distribuţie şi presiunii puse asupra serviciilor de ecosistem în regiunile apropiate de aşezările umane.

9. Un mai mare accent pe adaptare

Gestionarea climei s-a extins deja suficient încât să includă şi adaptarea, şi aceasta va fi din ce în ce mai mult în centrul atenţiei în 2010.  Companiile rezolvă deja multe probleme legate de adaptare, inclusiv cele privind asigurările, sănătatea, migraţia, drepturile omului, alimentele şi agricultura. Este important de remarcat faptul că eforturile de adaptare pot - şi trebuie - să sprijine migraţia, precum în cazul eficienţei resurselor.

10. Mai mult loc de manevră politică

Acordul de la Copenhaga a fost realizat doar în ultimele câteva ore ale COP15, parte a unor eforturi disperate „friends of chair” ce au implicat în jur de 25 de ţări. Acest proces netradiţional s-a dovedit totuşi un mod eficace de a obţine rapid sprijin la scară largă, dar nu a reuşit să obţină consensul în adunarea generală, un număr de naţiuni exprimându-şi dreptul de veto din cauza câtorva dispute aparent lipsite de orice disciplină. Drept urmare, tot mai multe voci cer organizarea altor forumuri în afara cadrului Convenţiei Naţiunilor Unite asupra procesului Schimbărilor Climatice, pentru a oferi acţiuni care să răspundă mai bine nevoii de a se ajunge la un acord global asupra climei.

Cel mai probabil, atenţia se va focaliza pe ţările care formează G-20, un grup din care face parte marea majoritate a emitenţilor şi care a dovedit că se poate mişca eficient, chiar şi evitând în a face problematica distincţie între naţiunile dezvoltate şi cele în dezvoltare. Asocierile între state se schimbă şi ele. Spre exemplu în loc de “BRIC” (Brazilia, Rusia, India şi China), auzim din ce în ce mai des despre BASIC (BRIC minus Rusia, dar cu Africa de Sud) şi despre BICI (BRIC minus Rusia, plus Indonezia). Ideea este că, înainte de Copenhaga, mult gândita actualizare a protocolului de la Kyoto a însemnat realizarea unui tratat global prin intermediul structurilor oficiale ale ONU. În prezent, oportunitatea unor eforturi complementare se bucură de o apreciere crescută, iar noile ţări se impun atenţiei în angajamente multilaterale.

În 2010, liderii de afaceri vor analiza care sunt cei mai importanţi paşi după Copenhaga. În acelaşi timp, după cum a scris Preşedintele şi Directorul Executiv al BSR, Aron Cramer, în timp ce acordul cadru general este important, trebuie să privim dincolo de forumuri cum ar fi cel de la Copenhaga pentru a vedea rezultate efective în domeniul climei - iar asta înseamnă să privim spre mediul de afaceri. Afacerile sunt importante din două motive: prin implicarea în elaborarea de politici, mediul de afaceri poate ajuta la creşterea probabilităţii ca cei care elaborează politici să dezvolte un cadru solid. Iar prin inovarea şi angajamentul către progres, afacerile vor ajuta tratatul să atingă rezultatele dorite.

În cadrul BSR, vom monitoriza oportunităţile aferente acestor tendinţe şi vom coopera cu mediul de afaceri pentru a ne axa pe inovaţie, eficienţă, mobilizare şi colaborare în domeniul reducerii emisiilor de carbon.


Articol semnat de Ryan Schuchard, Manager, Research & Innovation, BSR. Publicat în original de către BSR, reţea globală de business şi consultanţă în domeniul sustenabilităţii. Mai multe informaţii pe: www.bsr.org. Reprodus cu acordul autorului. Copyright CSR Romania pentru versiunea în limba română.
Banner