IBM a anunţat recent înregistrarea a  4.914 de brevete în SUA în anul 2009, clasându-se pentru al 17-lea an consecutiv în topul celor mai inventive companii din lume. IBM a mai anunţat că, pentru prima dată, va pune la dispoziţie know-how-ul său în domeniul inovaţiei precum şi aplicaţii software de gestionare a portofoliului de brevete pentru clienţii care doresc să-şi sporească abilităţile de gestionare a proprietăţii intelectuale pentru a-şi susţine strategiile de dezvoltare bazate pe inovaţie.

Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de management şi alte norme decât cele impuse de lege. O companie este responsabilă social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor ci de interesele tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. Ca atare, etica în afaceri este un cost. Etica în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei economice. Etica în afaceri costă: bani, resurse umane şi de timp, expertiză, oportunităţi, precum investiţii sau dezvoltare. Mai mult, etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă, implicarea socială a companiilor, sunt opţiuni nedeterminate de lege. În forma clasică a filantropiei corporatiste, în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă (RSC) integrate în strategiile de management, implicarea socială a companiilor a fost multă vreme percepută drept un cost mai mult sau mai puţin necesar, un lux al marilor corporaţii.

Doi experţi germani în domeniul responsabilităţii sociale corporatiste explică importanţa transparenţei în practicile de raportare socială.

Începând cu 2000, responsabilitatea socială corporatistă (CSR) a devenit unul din subiectele fierbinţi în domeniul afacerilor. Interesul tot mai mare al companiilor faţă de acest domeniu a determinat Echo Research să iniţieze un program de cercetare a practicilor de CSR în Europa Occidentală (Marea Britanie, Franţa, Germania, peninsula Scandinavică), America de Nord, Africa de Sud şi Estul îndepărtat (China, Japonia, Australia).

Conform definiţiei date de Comisia Europeană, pentru a fi responsabilă social o companie trebuie să integreze în acţiunile şi în strategiile ei problemele sociale şi de mediu legate de interacţiunile în care se implică.

„Fiecare generaţie trebuie să facă faţă câte unei mari provocări. Anii ’60 au adus cu ei provocarea primului zbor pe lună, anii ’80 încheierea Războiului Rece. Provocarea generaţiei noastre este de a rezolva problema schimbării climatice într-un mod care să permită susţinerea economiei globale aflate în continuă dezvoltare.”
Eileen Clausen*

Organizatiile care doresc să se legitimeze astăzi în mediul social în care operează trebuie să gestioneze într-o manieră strategică dialogul cu grupurile sociale partenere. Această abordare le permite să identifice aşteptările diferitilor parteneri sociali şi de afaceri, să echilibreze interesele acestora, minimizând pe termen lung riscurile care le pot afecta reputatia.

Este un lucru firesc astăzi ca în rândul oamenilor de afaceri să se vorbească despre responsabilitatea socială şi rolul civic al companiilor. Mulţi lideri de afaceri admit necesitatea asumării unor responsabilităţi nu doar faţă de investitori ci şi faţă de comunităţile din proximitatea companiilor şi faţă de celelalte grupuri implicate în sau afectate de activităţile acestora.

Într-un fel sau altul, toate discuţiile despre CSR se reîntorc la faimoasa, sau mai puţin faimoasa, afirmaţie a lui Milton Friedman (1970), aceea că CSR-ul este un fleac. Friedman a traversat zeci de ani de controversă, susţinând că singura responsabilitate a companiilor este aceea de a creşte profiturile:

Noţiunea de responsabilitate corporatistă rămâne un concept abstract dacă nu este umplută cu soluţii clare la două întrebări: faţă de cine sunt companiile responsabile şi care sunt responsabilităţile lor morale? Nu există răspunsuri unice la aceste probleme. Răspunsurile la aceste întrebări diferă de la o cultură la alta şi se schimbă odată cu evoluţia teoriilor despre companii, despre rolul lor şi impactul social al mediului de afaceri. Între controverse, o tendinţă şi-a făcut loc şi s-a impus atât în mediul academic, printre teoreticieni, cât şi în mediul de afaceri, printre manageri. În ultimele decenii, un concept, teorii etice şi modele de management oferă celor două întrebări un răspuns împărtăşit de tot mai mulţi.